Fundal
Pentru a contextualiza provocările pe care ne-am așteptat să le facem pe parcursul proiectului nostru, am cercetat subiecte referitoare la obstacolele cu care se confruntă FRMR. În primul rând am căutat să înțelegem mai bine luptele cu care se confruntă generațiile tinere legate de educația lor, precum și luptele cu care se confruntă generațiile mai în vârstă în viața lor de zi cu zi. Am analizat aceste probleme la scară globală și apoi am redus cercetările pentru a vedea cum au afectat în mod special România. Pentru a vedea cum sunt abordate aceste provocări în întreaga lume, am cercetat apoi programele educaționale existente și diferite moduri în care tehnologia este în prezent implementată în sălile de clasă pentru a crea medii mai antrenante.
Sărăcia are un impact mare asupra educației copilului; venitul scăzut este „unul dintre cei mai importanți predictori ... ai succesului lor educațional” (Garcia, 2017, p. 1). Copiii afectați de sărăcie sfârșesc adesea în urma studenților care nu sunt afectați de sărăcie, în ciuda începerii în același loc academic (Porter, 2015). Familiile cu venituri mici se pot lupta să achiziționeze rechizite de calitate, care să ajute la învățarea avansată. Pe lângă aceste neajunsuri, factorii economici pot contesta capacitatea lor de a participa la programe de nivel superior, cum ar fi școlile private care pot oferi o educație de calitate mai bună. Chiar și „copiii îngrijiți și părăsitorii de îngrijire”, de asemenea, cunoscuți ca cei din sistemul de asistență maternă, „au realizări educaționale mai mici decât colegii lor” (Brown, 2019, p. 220).
Educația este o necesitate în viața modernă. În zilele noastre, majoritatea locurilor de muncă care vor aduce un salariu decent necesită cel puțin o diplomă de liceu. Cu toate acestea, potrivit unui studiu realizat de Digest of Education Statistics, 18 din 100 de studenți de liceu din SUA nu au absolvit la timp, chiar dacă, în 2016 (Cass, 2018). Datele recente sugerează că studenții care nu finalizează școala gimnazială sunt susceptibili de a experimenta excluderea socială, șomajul și sărăcia, deoarece nu sunt înscriși în învățământul secundar „duce la marginalizare și inactivitate” (Petersen & Andersen, 2018, p. 43). În UE, în ansamblu, 10% din populația adultă tânără este considerată „părăsitoare timpurie” - persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care nu se află în prezent în învățământ formal și au părăsit școala înainte de a finaliza studiile secundare (figura 1). În regiunile de sud-est ale UE, 15% din populația adultă tânără nu este angajată sau înscrisă în niciun fel de educație, ceea ce îi pune în pericol de excludere socială și sărăcie (Eurostat, 2019). În general, faptul că are cel puțin o bază de învățământ secundar poate duce la o calitate mai bună a vieții, iar actualele rate ale abandonului școlar din întreaga lume duc la un dezavantaj mare număr de oameni.
Cauze și impacturi ale abandonului școlar timpuriu
Sistemul românesc de învățământ
Potrivit datelor Eurostat, în anul 2018, România a avut a cincea cea mai mare rată de abandon școlar timpuriu din Europa, la 16,4% (2019). FRMR atribuie aceste abandonuri în primul rând sărăciei. Sărăcia este extrem de prevalentă în România în zilele noastre. Potrivit UNICEF, jumătate din populația copiilor din România este în prezent în pericol de sărăcie la copii și un sfert din populația copilului o experimentează deja (nd). Din 2017, 24,4% din populația României trăiește sub pragul sărăciei naționale, 5,7% trăind sub pragul sărăciei internaționale, unul dintre cele mai mari procente din Europa (Grupul Băncii Mondiale, 2019). Mai exact, grupurile minoritare din România, precum romii, prezintă un risc mai mare de a se încadra sub aceste praguri de sărăcie.
Ratele de sărăcie ale populației rome ar putea fi atribuite discriminării cu care se confruntă și atitudinii pe care o are populația romă mai tradițională în ceea ce privește educația. Probleme referitoare la acești factori pot fi prezenți în Centrul Generațiilor cu care lucrăm, datorită populației din care fac parte elevii din centru.
Programul Fondul special pentru copii, creat de FRMR, lucrează la prevenirea abandonului școlar timpuriu în două moduri: prin furnizarea de burse individuale copiilor și tinerilor aflați în nevoie și prin acordarea de subvenții pentru programele post-școlare din zonele rurale și orașele mici. Conform unui raport din 2019 al Comisiei Europene, „Lipsa de personal cu calificări adecvate în zonele rurale ... rămâne o provocare” (p. 4). Mai mult, se afirmă că poate fi de așteptat ca un consilier de orientare să lucreze cu până la 2000 de copii (2019). FRMR speră să compenseze aceste discrepanțe cu programe destinate studenților care se confruntă cu astfel de provocări. Atât sărăcia, cât și lipsa de finanțare pentru școli contribuie la rata abandonului actual. Cu toate acestea, aceste îngrijorări sunt doar simptome ale unei probleme sistemice bazate pe istoria turbulentă a României și impactul atât asupra comunismului, cât și, mai târziu, a democrației în stadiul incipient asupra dezvoltării sistemului de învățământ.
Următoarele perioade de reforme au avut un impact pozitiv asupra sistemului de învățământ din România și au creat o bază solidă din care sistemul ar putea continua să crească. Conform Georgeta Connor în teza de master la Universitatea din Georgia, sistemul de învățământ al României a suferit patru etape majore de schimbare după 1990 și căderea PCR: „De-Structurare, Stabilizare, Restructurare și Reforma Educațională Integrală” (2003, p 34). Prima etapă a eliminat o mare parte din influențele comuniste asupra educației; de exemplu, țara a trecut de la furnizarea unui număr maxim de studenți cu educație la nivel scăzut la asigurarea că elevii care au fost înscriși la școală au primit educație de calitate. Perioada de stabilizare din 1991-1992 a fost caracterizată de Constituția României, care a susținut școlile private și religioase, a acordat dreptul la educație pentru minoritățile naționale și a solidificat învățământul secundar și superior, printre alte reforme. În 1995, România a început să-și restructureze sistemul de învățământ, și anume prin crearea unui curriculum de stat. În această perioadă, sistemul de învățământ a fost, de asemenea, puternic afectat de politica externă, deoarece România s-a alăturat Consiliului Europei și a acceptat ajutorul extern din partea Băncii Mondiale și a Poloniei și Ungariei Uniunii Europene: Asistență pentru restructurarea economiilor (programul PHARE). De-a lungul perioadei reformei educaționale cuprinzătoare, s-au făcut progrese pentru a imita mai bine sistemele de învățământ ale altor națiuni din Uniunea Europeană. Aceste perioade și reforme au avut efecte pozitive majore asupra sistemului de învățământ din România și au creat o bază solidă din care sistemul ar putea continua să crească.
Țara se află într-o continuă stare de reformă de la aderarea la Uniunea Europeană în 2007 sau chiar de la declararea unei națiuni social-democrate în 1989. În ciuda tuturor reformelor continue ale educației, economiei și politicii, au fost adoptate în timp ce s-au instituit ca un națiune socială și democratică, România lucrează în continuare prin numeroase capcane, inclusiv sărăcie pe scară largă, discriminare și o disparitate în educația consecventă între regiunile urbane și rurale ale țării (Fondul pentru Educația Romă, 2007). Sărăcia, în timp ce se îmbunătățește, este încă destul de ridicată, în special în zonele rurale. Deși s-au depus eforturi pentru a reduce discriminarea conform reglementărilor UE, societatea românească încă luptă cu reziduurile sistemice din anii precedenți, în special față de comunitatea de romi (Grupul Băncii Mondiale, 2019) (Fondul pentru Educația Romă, 2007). Din păcate, există încă o diferență între nivelul de trai în zonele urbane și zonele rurale. Cei care sunt romi sau locuiesc în mediul rural au rate de abandon semnificativ mai mari decât studenții români sau cei care locuiesc în orașe. În general, putem observa că starea socială economică actuală a României influențează foarte mult educația copiilor României.
Criza populației de îmbătrânire globală
Potrivit raportului „Îmbătrânirea populației mondiale” de la Organizația Națiunilor Unite în 2019, în lume există 703 de milioane de persoane cu vârsta de peste 65 de ani. Aceasta reprezintă 9% din totalul populației de pe pământ, comparativ cu 6% din lume. populație care a împlinit vârsta de 65 de ani în 1990. Organizația Națiunilor Unite prevede, de asemenea, că aceste cifre vor crește la 1,5 miliarde de persoane și 16% din populație. Această creștere a populației va pune o presiune financiară mai mare asupra sistemelor de sprijin pentru vârstnici (Națiunile Unite, 2019).
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, se confruntă cu noi seturi de provocări de depășit. Pe lângă faptul că au locuințe și nevoi medicale complexe, pensionarii în vârstă se confruntă și cu greutăți emoționale. S-a recunoscut pe scară largă faptul că nerespectarea nevoilor emoționale ale persoanelor în vârstă are un impact negativ mare asupra sănătății lor fizice (Malcolm, 2019). De multe ori, nevoile emoționale neîmplinite și izolarea socială afectează comportamente legate de sănătate, care în final joacă un rol important în bunăstarea generală a persoanei.
Pensionarii care se luptă cu moartea soțului, divorțul, „sindromul cuibului gol” sau probleme financiare pot duce la obiceiuri de izolare și evitare socială. Pentru a ajuta la gestionarea acestor obiceiuri, oamenii ies deseori din pensie și reintră în forța de muncă, fac voluntariat sau își continuă educația. Consiliul SUA pentru îmbătrânire conectează persoanele în vârstă la servicii și resurse pentru a ajuta în acest sens. Un astfel de serviciu este o clasă pentru a ajuta lucrătorii maturi în tranziția înapoi la forța de muncă (Anderson, 2010). Cursul descrie fenomenul tehnofobiei, dezaprobarea și evitarea noilor tehnologii emergente și oferă un ghid privind înțelegerea importanței și utilizării programelor de e-mail și Microsoft.
Populația îmbătrânită în România
Problemele cu care se confruntă populația îmbătrânită la nivel mondial pot fi găsite și la nivel local. 514 persoane vârstnice române au fost intervievate într-un studiu realizat în 2015 de FRMR. Li s-au adresat întrebări despre viața lor și de bunăstarea lor mentală, cum ar fi cât de deranjați sunt lucruri cum ar fi singurătatea, care nu au cu cine să vorbească sau să se simtă ca și cum alții le evită. 60% dintre respondenți au raportat că au simțit un anumit nivel de singurătate (Milos, Pasparuga și Gogița, 2015). Figura 3 de mai jos descompun procentele acestor 514 români care au fost deranjați de aceste gânduri sau sentimente.
Pe lângă aceste constatări, Eurostat a făcut cercetări aprofundate asupra modului în care trăiesc astăzi vârstnicii prin colectarea de date care vizează informații despre comportamentele lor sociale și economice. În general, 17,4% din populația României este considerată „vârstnică”, care este definită pentru a varia între vârsta de 65-74 de ani (Eurostat, 2017). Prin acest articol, am putut constata că 35,6% din populația în vârstă trăiește singură și că doar 15% din populația vârstnică este activă economic (Eurostat, 2017). Proporții mai mari ale populației care se retrage și devin inactive din punct de vedere economic pot pune țara cu un risc mai mare de a cădea într-o recesiune (Melenciuc, 2019).
S-a constatat, de asemenea, că doar 13% din populația vârstnică din România folosește internet cel puțin o dată pe săptămână și, odată cu extinderea rapidă a tehnologiei, acesta este un număr foarte scăzut. Față de restul Uniunii Europene, România are una dintre cele mai mici rate de utilizare a internetului (Cimpoieru, 2011). În general, această lipsă de utilizare a internetului poate provoca o diferență în capacitatea tuturor categoriilor de vârstă din România de a putea folosi tehnologia în mod corespunzător. Adulților români mai în vârstă li se poate părea și mai dificil să navigheze în implementarea noilor tehnologii datorită percepțiilor negative în a învăța cum să o utilizeze, a sănătății precare și a viziunii că tehnologia este inutilă (Wang, 2018). Cu toate acestea, este din ce în ce mai imperativ ca generațiile mai în vârstă să aibă capacitatea de a utiliza tehnologia, deoarece este integrată în viața de zi cu zi a tuturor, inclusiv sisteme la fel de imperative precum securitatea la domiciliu și distribuția medicamentelor prescrise (Heaggans, 2012). Cu toate limitele și stigmatizarea adulților în vârstă în ceea ce privește tehnologia, poate fi dificil să le înveți în mod eficient și să te asiguri că pot utiliza cu ușurință tehnologia menționată. Studiile care au analizat tehnologia de predare și implementare pentru adulții în vârstă sugerează mai multe linii directoare diferite pentru a face acest lucru, incluzând pași scurti, orientați spre obiective, instrucțiuni, folosind fonturi și dimensiuni ușor lizibile și permițând suficient timp pentru ambele etape și practică repetitivă (Heaggans, 2012). În general, utilizarea anumitor tehnologii poate ajuta adulții în vârstă cu problemele cu care se confruntă și, având în vedere educația adecvată, adulții pot folosi tehnologia la maximul său potențial.
Programe de educație existente
Programele de învățare intergenerațională reunesc copiii și persoanele pensionate pentru a stimula un sentiment de comunitate și transferul de cunoștințe. Articolul „Centre de îngrijire și învățare intergenerațională, un raport de la Generațiile Unite către Comisia privind necesitățile accesibile pentru locuințe și facilitățile de sănătate pentru persoanele în vârstă din secolul XXI” descrie pe larg nevoile de locuință și sănătate ale persoanelor în vârstă, precum și nevoile emoționale care ar trebui să fie luate în considerare la planificarea unui centru comunitar intergenerațional. Este de asemenea subliniată importanța înțelegerii reglementărilor federale, de stat și locale care implică atât copii, cât și vârstnici, deoarece acestea pot fi adesea contradictorii și pot duce la probleme de răspundere. În general, conectarea principiilor fondatoare ale unui program intergenerațional la acțiuni reale și fezabile este crucială pentru orice centru care implică copii și vârstnici.
Providence Health and Services din Washington este cunoscută pentru premiul său premiat Centrul de învățare intergenerațională (ILC). Centrul găzduiește rezidenții pensionari și acționează ca un campus pentru copii pentru a vizita servicii de îngrijire de zi. Oportunitățile disponibile atât copiilor, cât și pensionarilor implicați sunt clar detaliate. Conform ILC, copiii învață despre procesul normal de îmbătrânire și au ocazia să ofere și să primească dragoste și atenție. De multe ori copiii raportează sentimentul ca și când devin parte dintr-o familie extinsă. Pensionarii beneficiază de activitatea fizică și psihică de a lucra cu copiii în fiecare zi, având posibilitatea de a acționa ca modele de rol și de a transfera cunoștințe generațiilor viitoare.
Alte programe americane aflate în derulare oferă, de asemenea, servicii exemplare studenților defavorizați. Clubul băieților și fetelor din America este dedicat construirii viitorului de succes pentru copiii defavorizați, adesea cu risc de consum de droguri și de activități de bandă. De-a lungul anilor, Clubul de băieți și fete și-a schimbat atenția către integrarea tehnologiei în programele sale comunitare. Articolul „Beyond Safe Havens: A Synthesis of 20 Years of Research on the Boys & Girls Club” privește 20 de evaluări din ultimii 20 de ani pentru a oferi o vedere mai largă asupra efectului programului asupra tinerilor cu probleme (Arbreton, Sheldon și Herrera) , 2005). Raportul arată că participarea la club crește realizările academice, finalizarea temelor și capacitatea de a participa la discuții academice. Studenții au putut, de asemenea, să învețe cum să își stabilească obiective clare care să le stabilească pentru succesul pe termen lung și să se bucure de spațiul și oportunitățile sigure de a utiliza tehnologia. Succesul pe termen lung și răspândit al acestui club îl face un model ideal pentru orice program pentru copiii defavorizați.
Programul Big Brothers Big Sisters funcționează de aproape 100 de ani ca program post-școlar care leagă copiii defavorizați de la 6-18 ani la un mentor adult, bine educat. Articolul „BIG Ideas on Mentoring-based-School: Evaluation of the Big Brothers Big Sisters - Programul de mentorat bazat pe școală din Big Cities Twin” evaluează atât date calitative cât și cantitative pentru a măsura rata de succes a conexiunilor semnificative între adulții „Big Brothers and Sisters”. și „Micul” lor, mentorul lor. Un număr mare de mentori au fost mulțumiți de aplicarea programului, de interviuri și de procesele de potrivire și de instruire. S-a remarcat că este nevoie de sprijin suplimentar pentru mentori pentru a ajuta la consolidarea relațiilor. Articolul sugerează verificări bi-lunare de la un antrenor de rezolvare a problemelor pentru a se asigura că mentorii primesc sprijinul necesar. Durata succesului și sugestiile pentru îmbunătățiri majore fac din acesta un model de program.
Programe de educație existente
Creșterea tehnologiei computerizate a revoluționat multe aspecte ale societății, inclusiv instituțiile de învățământ. Abilitatea de a aduna, evalua și distribui informații instantaneu deschide căi pentru diferite planuri de lecție și poate contribui la o abordare de învățare mai experimentală. Potrivit unui studiu realizat de Amy Baylor și Donn Ritchie (2002), „computerul facilitează procesele cognitive interne ale studentului, servind ca o extensie a capacității lor intelectuale” (Impact on HOTS section, para. 1). Acest lucru le permite studenților mai mult timp să se gândească critic la probleme. Ca atare, Uniunea Europeană a creat un plan de acțiune în 2018 pentru a adăuga o tehnologie mai bună în sălile de clasă. Nu numai că au planificat implementarea tehnologiei, dar s-au concentrat, de asemenea, pe încorporarea acesteia în viața de zi cu zi a studenților, cu inițiative precum „o campanie de sensibilizare a publicului cu privire la siguranța online, alfabetizarea media și igiena cibernetică” (sec. 2). Un studiu realizat în Elveția a examinat eficiența utilizării tabletelor în timp ce predau concepte matematice de bază grădinițelor. Studiul a ajuns la concluzia că „studenții care au fost învățați cu intervenție educațională bazată pe [Modelul Diviziei Tabletelor Grădiniței] au avut o îmbunătățire semnificativă a realizării lor matematice de divizare în comparație cu cei învățați folosind metoda de predare tradițională conform curriculumului grădiniței” (Zaranis & Alexandraki, 2019, p. 291). Acest lucru arată că tehnologia poate avea un efect pozitiv asupra învățării timpurii.
Diferite tipuri de tehnologie pot fi utilizate în mai multe moduri diferite. În mod ideal, un profesor ar putea să aleagă ce dispozitive se aplică cel mai bine la un curs, apoi să le încorporeze în activitățile din clasă. Elementele precum computerele și tabletele oferă elevilor acces la informații instantanee, precum și la software-uri care pot îmbunătăți experiența educațională. În ultimul deceniu, Google s-a extins și s-a îmbunătățit foarte mult pe baza aplicațiilor disponibile. Documente, diapozitive și fișiere Google pot fi accesate gratuit și oferă multe dintre aceleași funcții ca programele Microsoft Office (Koranteng, Wiafe și Keuada, 2018). Alte resurse online, cum ar fi KAHOOT! și Quizlet, pot îmbunătăți învățarea și vocabularul limbilor străine (Jones, 2019). Khan Academy, un serviciu de tutorat online, este o altă resursă pe care elevii o pot accesa gratuit (Thompson, 2011). Alte resurse, cum ar fi proiectoarele și plăcile inteligente, oferă instructorilor un control mai mare în diseminarea informațiilor și oferă progrese semnificative în clasă (Muhanna & Nejem, 2013). Există, de asemenea, diferite instrumente educaționale care pot fi aplicate în diferite domenii de predare, inclusiv cărți electronice, care oferă activități suplimentare de lectură interactivă și capacitatea de a citi cartea studentului prin înregistrări online (Office of Educational Technology, 2017) . Studenților li se poate oferi, de asemenea, oportunitatea de a efectua tururi virtuale în diferite muzee și grădini zoologice, ceea ce oferă o altă oportunitate interactivă, interesantă pentru studenți (Office of Educational Technology, 2017).
O abordare mai modernă a tehnologiei utilizate în învățarea bazată pe comunitate, în special în ceea ce privește STEM, sunt spații de confecționare. Acest cuvânt de cuvânt a fost auzit destul de frecvent în ultimii ani și descrie orice spațiu comunal care include instrumente și consumabile pentru ca oamenii să continue proiecte care îi interesează. Zonele ca acestea permit oamenilor să exploreze activități noi, precum prelucrarea lemnului, vopsirea, imprimarea 3D și multe altele. Aceste spații pot ajuta foarte mult orice membru al unei comunități, astfel încât acestea sunt implementate tot mai mult în școli. Accesul gratuit la aceste resurse STEM duce la învățare deschisă și oferă copiilor un loc sigur în care să învețe și să exploreze, fără teama de a eșua sau de a fi comparați cu un semen. Este obișnuit să găsești copii care iau la o parte aparatele electronice donate, să învețe să utilizeze programe simple de proiectare asistată de calculator, folosind o imprimantă 3D pentru a aduce o nouă idee la viață sau să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor inginerești la makerspaces în bibliotecile locale din SUA. Modelul unui spațiu de realizare este simplu și fluid, permițându-i să fie implementat în orice spațiu de dimensiuni, cu orice buget. Clasa de grădiniță folosește adesea rafturi simple umplute cu markere, Legos și hârtie de construcție pentru a încuraja creativitatea. Figura 3 de mai jos prezintă un exemplu de spațiu simplu, ieftin pentru copii. Deși este o configurație simplă, direcțiile pot duce la proiecte complicate care să favorizeze construcții imaginare și piese de artă.
Articolul „Makerspace or Waste of Space: Charting a Course for Successic Academic Makerspace Library” explorează modul în care este posibil să utilizezi un spațiu, să găsești finanțare și să implementezi tehnologia potrivită pentru a ajuta utilizatorii la nivel universitar (Benjes-Small, Bellamy, Resor -Whicker, & Vassady, 2017). În acel articol, un sondaj efectuat asupra a 25 de fondatori de makerspace din SUA a arătat că 22 dintre ei au redobândit o sală de clasă existentă, iar 18 au transformat întreaga cameră într-un spațiu dedicat. Majoritatea spațiilor au primit finanțare atât de la universitatea în care a fost amplasată, cât și din fonduri. O defalcare a tehnologiilor implementate poate fi văzută în Figura 4. Acest lucru arată tehnologiile potențiale de utilizat și ilustrează că, deși nu toate spațiile sunt la fel, toate pot avea succes. De fapt, 21 dintre cei 25 de respondenți au indicat că au considerat centrul lor un succes (Benjes-Small, Bellamy, Resor-Whicker și Vassady, 2017).
Cu toate acestea, disponibilitatea simplă a tehnologiei în clasă poate avea un efect redus asupra învățării; „Elementul critic este modul în care tehnologia este încorporată în instrucțiune” (Baylor & Ritchie, 2002, secțiunea Integrare tehnologică, paragraful 1). Expertiza instructorului și înțelegerea unui dispozitiv specific rămâne o problemă în utilizarea tehnologiei. Un studiu a constatat că „studenții credeau că facultatea trebuie să fie complet instruită în modul de utilizare a tehnologiei…. Profesorii care nu știu să folosească tehnologia sau nu o folosesc într-un mod semnificativ, nu lasă o impresie bună pentru studenți” ( Granito & Santana, 2016, p. 4). Mai mult, tehnologia este rar distribuită în mod egal în fiecare clasă. Acest lucru creează probleme pentru profesorii care schimbă frecvent sălile de clasă și nu se pot baza pe disponibilitatea tehnologiei atunci când creează planuri de lecții (Granito și Santana, 2016). Un obiectiv al acestui proiect va fi încorporarea tehnologiei în spațiul de învățare dat, astfel încât studenții să poată revendica beneficiile maxime din disponibilitatea acesteia.
Concluzie
Luptele educaționale în curs de desfășurare în România, inclusiv ratele ridicate de abandon precoce, sunt o preocupare din ce în ce mai mare pentru FRMR. Prin cercetarea noastră asupra acestei probleme globale, am obținut o mai bună înțelegere a resurselor și programelor care au fost eficiente în trecut și în întreaga lume. Am văzut, de asemenea, cum nevoile emoționale atât ale studenților, cât și ale populației în vârstă de voluntari sunt esențiale pentru a stabili cum, unde și de ce tehnologia poate fi pusă în aplicare pentru a răspunde nevoilor și dorințelor fiecărui grup. În general, ne dăm seama că un program după școală eficient poate limita riscul ca elevii tineri să renunțe la o vârstă fragedă și că adăugarea de tehnologie în cadrul acestui program poate crește implicarea și accesul la resurse.
Proiectul nostru cuprinde o mulțime de piese mobile diferite pe care trebuie să le abordăm, făcând din contextualizarea problemei o porțiune majoră a metodologiei noastre. Vom efectua sondaje online ale studenților și voluntarilor pentru a relaționa detaliile problemei majore la nevoile specifice ale centrului de proiect. Aceste informații vor fi analizate și utilizate în rapoarte scrise pentru părțile interesate. De asemenea, va contribui la videoclipuri care ne evidențiază obiectivele, care sunt reproiectarea centrului, obținerea de sponsori și voluntari și crearea unui manual pentru voluntari.